Sanzienele


http://victor-roncea.blogspot.com/2008_06_19_archive.html
In data de 24 iunie crestinii ortodocsi si catolici praznuiesc nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Acestui praznic i se suprapune o sarbatoare campeneasca, consacrata zanelor bune, cunoscuta in popor sub numele de Sanzienele sau Dragaica. Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra.
Sarbatoarea marcheaza inceputul verii, pentru ca in jurul datei de 21 iunie este solstitiul de vara sau vara astronomica. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.
Conform traditiei Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.
Sanzienele sunt zane bune, dar ele pot deveni si foarte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu "lantul Sanzienelor", pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.
In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.
In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le arucau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita, aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.
Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatorii, in credinta ca, isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.
Gospodarii agatau cununi de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii, la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumte animale, sau puf/pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Sarbatoarea Sanzienelor era considerata a fi si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.


http://calindragan...sanzienele-sau-dragaicile/
Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.
Sarbatoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.
Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.
Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.
De Sanziene au loc balciuri si iarmaroace. Acestea erau in trecut un bun prilej pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei. Printre cele mai renumite targuri se numara cele de la Buzau, Focsani, Campulung Muscel, Buda, din judetul Vrancea, Ipatesti, judetul Olt, Pitesti, Carbunesti, judetul Olt, Giurgeni, judetul Ialomita, Brosteni, judetul Mehedinti) si, cel mai cunoscut, Targul de Fete de pe Muntele Gaina.
Sub aspect religios, in ziua de 24 iunie, in Bucovina se sarbatoreste cu mare fast Aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. In aceasta zi se aduna mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moastelor Sfantului Ioan.

Sanpentru de vara


http://www.carpinet...mento=desc
Pe data de 29 iunie Biserica ii praznuieste pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel.
Unul numit "piatra de temelie" a credintei, iar celalalt "vas al alegerii" dumnezeiesti, Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti in aceeasi zi deoarece amandoi au murit in aceeasi zi, de 29 iunie a anului 67, la Roma, din porunca imparatului Nero.
In calendarul popular, ziua de 29 iunie poarta numele de Sanpetru de vara (sau sarbatoarea lupilor) si marcheaza miezul verii agrare si perioada secerisului. Acum se “calca” ceapa sau usturoiul.
Sf. Petru, patronul agricultorilor, raspunde de starea recoltelor, patroneaza caldura si ploaia si pedepseste cu tunete si grindina pe cei ce-l nesocotesc. Fiind un om bun, milostiv si credincios, Dumnezeu l-a luat in cer si i-a incredintat portile si cheile Raiului.
La marile sarbatori, cand se spune ca la miezul noptii se deschide cerul, Sanpetru poate fi zarit pentru o clipa, stand la masa imparateasca, mereu in dreapta lui Dumnezeu.
Mai mare fiind peste camarile ceresti, imparte hrana animalelor salbatice, in special lupilor, marunteste grindina, pentru a o face mai putin periculoasa. Pana la Sf. Petru este interzisa scuturarea merilor, altfel cade grindina peste holde.
Se zice ca atunci cand Sf. Petru plesneste din bici, din acesta sar scantei care, odata cazute pe pamant, se transforma in licurici. Licuricii sunt blagosloviti de sfant ca sa lumineze calea celor rataciti in padure.
In ziua sarbatorii se obisnuieste sa se imparta si pomeni de sufletul celor morti (Mosii de Sanpetru). Se duc la biserica mere, zarzare, coliva, colaci, miere in faguri si lumanari. De Sanpetru nicio femeie nu trebuie sa manance fructe noi, legume sau zarzavaturi pana nu da mai intai de pomana.

Santilie


http://www.urbanlifestyle.ro/2009/07/traditii-de-sant-ilie/
Santilie, zeul focului si al soarelui din Panteonul romanesc, este identificat cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleisis din mitologia geto-daca. Sub influenta crestinismului s-a preluat numele si data de celebrare ale Sfantului Ilie (20 iulie). La Santilie, miezul verii pastorale, se organizau pe munti vestitele Nedei si Santilii. Santilie este o divinitate solara si meteorologica ce provoaca incendiile in verile toride, produce tunetele, fulgerele si trasnetele in timpul furtunilor, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa dea grindina.
Ca personaj profan, Santilie apare in traditiile populare ca soldat, vanator, agricultor, crescator de animale, negustor de vite. Fiind ispitit si inselat de drac, Santilie isi omoara unul sau mai multi membri ai familiei. Pacatele sunt ispasite de Santilie in diferite moduri. Dumnezeu il iarta, il trece printre sfinti si il inalta la cer intr-o trasura cu roti de foc la care sunt inhamati cai albi inaripati. Acolo, pe cer, alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste dracii cu biciul de foc. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpurile unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, Santilie trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns acestia. Simbolurile prin care Santilie se defineste ca un autentic zeu solar sunt: trasura cu rotile de foc si caii inaripati, biciul si sagetile de foc, tunetele, trasnetele si fulgerele cu care lumineaza cerul innorat. Divinitatile aducatoare de arsita si foc in luna lui Cuptor, multe intre acestea fiindu-i surori (Parliile, Panteliile), frati (Ilie Palie, Pantelimon) sau simpli vizitii la carul lui ceresc (Foca), ii sunt subordonate.
In aceasta zi nu se lucreaza la camp pentru ca te poate trazni. Nu se face fan pentru ca poate lua foc.

Ziua Macaveilor

In calendarul crestin-ortodox, pe 1 august sunt doua sarbatori: Scoaterea Sfintei Cruci si Sfintii 7 Mucenici Macabei.
In cultura populara, se sarbatoreste Macoveiul Ursului, Macoveii Stupilor, Pastele Viteilor, Ziua Crucii de Vara. Sarbatoare cu data fixa (1 august) inchinata unui personaj crestin, Sfantul Mucenic Macobei, care ar fi fost prins si ars de pagani intr-un cuptor incins de flacari, numit de popor Macavei. In ziua de Macavei oamenii stropeau cu agheasma gradinile si livezile, sfinteau in biserica spice de grau pe care le scuturau in podul palmelor si amestecau boabele obtinute cu semintele ce urmau sa fie semanate, scoteau ultima miere de la stupii de albine, foarte cautata in practicile de medicina populara si se culegeau diferite plante de leac, dar nu se culege canepa. Nu se mulg vacile si se lasa viteii la supt. In aceasta zi se mananca turte calde si se bea vin indulcit cu miere. Incepe postul Adormirii Maicii Domnului.
Oamenii au luat din sarbatoare ceea ce au crezut ca le este mai de folos. Unii o numesc Ziua Crucii de Vara, altii, Macovei, Macavei sau Ziua Macaveilor, sau chiar Macoveiul Stupilor, iar pe la munte, se mai numeste Ziua Ursului. Este o sarbatoare in care nu se lucreaza, pentru apararea vitelor si stupilor de ursi si pentru sanatate.
In Bucovina se stropeau cu agheazma gradinile si livezile, sperand ca asa vor fi ferite de insectele daunatoare, care, in mijlocul verii, se afla in plina dezvoltare. Altii duceau flori si spice la biserica; odata sfintite, plantele erau mai bune de leac, iar graul sfintit dadea cea mai buna samanta pentru semanat. Macul sfintit in aceasta zi nu face viermi.
In Moldova aceasta sarbatoare este tinuta de gospodine pentru a le fi feriti copiii de boli. Tot aici nu este ingaduit a se culege canepa. In Tara Romaneasca preotii umbla cu”zi-ntai” -boteaza, iar oameni nu lucreaza ca sa nu fie loviti de friguri.
In Oltenia aceasta sarbatoare se mai numeste si Macoveiul Stupilor. Se taie din faguri luandu-se mierea si lasand albinelor doar necesarul pentru a iesi din iarna.
In satele de la poalele muntilor, pe unde traieste si ursul, oamenii tin anumite zile ca „sarbatoare“ pentru urs. Nu le tin din dragoste, ci mai mult de frica sa nu le manance ursul oile, vacile sau caii plecati la pasunea de vara din munte. Din aceasta zi, cred ei, ca nu e bine sa te mai scalzi in rauri, pentru ca cerbul se scalda in apa si aceasta se raceste.
De fapt, in aceasta perioada, incepe perioada de imperechere a ursului. El este mai violent ca de obicei si mai putin temator, da iama in turme, stupi si semanaturi.

Schimbarea la fata (Propojaniile)


http://www.emaramures.ro/stiri/stire.aspx?newsid=15087
Crestinii ortodocsi si catolici praznuiesc in data 6 august Schimbarea la Fata - una dintre cele mai mari sarbatori religioase. Ziua are ca semnificatie momentul in care apostolii Mantuitorului, aflati pe muntele Tabor, s-au convins ca acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci fiul lui Dumnezeu.
Schimbarea la Fata a Mantuitorului, din punct de vedere religios, reprezinta data la care Iisus, impreuna cu trei dintre mucenicii cei mai apropiati: Petru, Iacob si Ioan, a urcat pe muntele Tabor ca sa se roage. Aici, apostolii au fost invaluiti intr-un nor de lumina in timp ce Iisus se ruga, iar apoi au auzit un glas care le-a spus: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L" (Matei 17, 5). Isus le-a poruncit celor trei sa nu dezvaluie nimanui nimic din cele ce vazusera, pana dupa invierea Sa din morti.
Etnologii maramureseni au aratat, in revista Memoria Ethnologica - colectia Aurel Festila, ca Schimbarea la Fata este o sarbatoare fara datini si practici deosebite. Denumirea de Probojanii vine de la verbul popular "a probazi" – care inseamna a ocari sau a certa si care vine din slavona.
Acum se "proboze" frunza si iarba, adica e coapta, nu mai creste iarba si incepe sa ingalbeneasca frunza.
In aceasta zi se aduc in biserici prinoase din struguri, se binecuvanteaza si se impart, se pleaca in pelerinaj la manastiri.
Se considera ca pana la aceasta sarbatoare trebuie terminat cositul si facutul fanului, pentru ca se trec florile si iarba imbatraneste, diminuand calitatea furajelor.
Se crede ca in aceasta zi, nu e bine sa te certi cu nimeni si nici sa fii certat de catre cineva, ca asa vei fi tot anul, pana la urmatoarele Probajenii.
Fetele nu-i bine sa se pieptene in aceasta zi pentru ca nu le mai cresc coadele, asa cum nu mai creste iarba.
Din aceasta zi se interzice scaldatul. "De la Probajenii inainte, nu-i slobod sa te mai scalzi in rau. O coborat cerbul de la munte, s-o pisat in apa si-o racit apa. Atata-i tat." (Memoria Ethnologica - colectia Parasca Fat). Explicatia "tradusa" ar fi aceea ca incepand din 6 august, apele sunt tot mai reci astfel incat creste riscul imbolnavirilor.
Tot de la aceasta data este interzis dormitul afara. "Numa` atata-i vara, vara/ Pana-i patu` mandrii-afara/ Daca mandra patu-si muta/ Poti sa stii, vara-i trecuta." (Memoria Ethnologica - colectia Parasca Fat).

Sf. Marie Mare, Adormirea Maicii Domnului


http://www.calendar...1251406800
In fiecare an, la 15 august, se slaveste momentul in care Nascatoarea de Dumnezeu si-a dat sufletul in mainile Fiului sau, Isus.
Cartile sfinte spun ca atunci cand a binevoit sa o ia pe Maica Sa in Ceruri, Isus a trimis un inger care sa o pregateasca. Mesagerul lui Dumnezeu a fost Arhanghelul Gavriil, cel care ii daduse si vestea minunata ca a fost aleasa pentru a-l naste pe Mantuitorul lumii. Daca atunci Gavriil purta in maini un crin alb, de data aceasta el i-a adus Fecioarei Maria o ramura de finic (semn al biruintei asupra mortii). Cand a primit vestea Maica Domnului a mers sa se roage pe Muntele Maslinilor, locul Inaltarii lui Iisus la cer, iar pomii se plecau in fata ei, cinstind-o.
Dupa ce s-a rugat Fecioara Maria s-a intors acasa. A aprins lumanari si tamaie, a daruit vesminte unor vaduve sarace si a pregatit toate ce se cuveneau pentru inmormantarea sa. Atunci, pe un nor, a venit apostolul Ioan, urmat de Petru, Pavel de Iacob si de ceilalti ucenici, adusi, la randul lor, de cate un alt nor. Maica Domnului si-a luat ramas bun de la toti cei de fata, i-a binecuvantat si le-a promis ca se va ruga pentru ei si-i va ocroti.
Si-a dat apoi sufletul in mainile lui Iisus, care a aparut pe un tron inconjurat de heruvimi. Maica Domnului a fost dusa de catre apostoli in mormantul din Gradina Ghetsimani, acolo unde Iisus s-a rugat in Joia Mare, inainte de a fi tradat, judecat si rastignit.
Apostolul Toma a ajuns dupa 3 zile de la inmormantare si, la cererea lui, ucenicii lui Isus au deschis mormantul. Atunci au vazut ca mormantul este gol: trupul Fecioarei fusese ridicat la Ceruri de catre ingeri si dus in Gradina Raiului. Exista si o alta credinta, potrivit careia mormantul Maicii Domnului s-ar afla la Efes (unde Fecioara a locuit cativa ani), dar Sfintii Parinti si traditia bisericeasca sustin „localizarea" mormantului Fecioarei Maria la Ierusalim, in Gradina Ghetsimani.

Traditii, superstitii:
- femeile dau de pomana apa, miere, struguri si prune. Dis de dimineata culeg din gradina flori pe care le aseaza la icoane, pentru a-i feri pe toti ai casei de boli si necazuri. Se deschid targurile si satul se aduna la hora.
- femeile insarcinate se roaga la Maica Domnului sa le ajute sa nasca usor si sa aiba copii sanatosi. Din Gradina Raiului, „Imparateasa lumii" ii ocroteste pe toti cei aflati in nevoi si suferinta.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai mare sarbatoare a verii, socotita ca zi de hotar pentru vara - de acum se merge catre toamna, vremea incepe sa se raceasca.

Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul


http://www.tribuna.ro/.../info-25492.html
In 29 august are loc pomenirea taierii capului Sf. Ioan Botezatorul.
Acest sfant a fost marturisit de Isus ca fiind mai presus decat toti cei nascuti din femeie si mai mult decat proorocii. El este cel care a saltat in pantecele maicii sale si a propovaduit pe Hristos si celor de pe pamant si celor din iad. A fost feciorul lui Zaharia arhiereul si al Elisabetei, nascut fiind din fagaduinta lui Gavriil. Nu s-a ingrijit de hrana si a locuit in pustie ca in cer. A petrecut cu fiarele, acoperit cu par de camila si incins cu brau de curea, iar hrana lui era ca cea a pasarilor. El a trecut peste hotarele firii, si a botezat pe Isus cel neintinat si mai presus decat toata firea. I s-a taiat capul de catre Irod Antipa, in urma unei inselatorii, pentru ca il acuza de impreunare fara de lege cu Irodiada.

Traditii din popor:
- Sf. Ioan de Toamna (Sf. Ioan cap taiat) aduce cu sine o seama de interdictii asupra taiatului fructelor si legumelor ce au forma rotunda, sau alimentelor ce amintesc de sangele varsat. Nu e bine sa se manance fructe rotunde, care seamana cu un cap (mere, pere, nuci, capatani de usturoi) sau cu o cruce (nuci, pepene), nu se bea vin rosu, nu se mananca fructe sau legume rosii. Unii mananca numai struguri sau ajuneaza. Nu se mananca din “blid” sau tipsie. Oamenii impart mere, pere, castraveti.
- in aceasta zi nu se taie nimic cu cutitul, totul se rupe cu mana.
- sunt interzise jocul si horitul.
- in aceasta perioada aproape toate vitele coboara de la munte.

[citeste mai mult]

Martisorul


sfinx777.wordpress.com/2009/03/01/primavara-roua/
Originiea sarbatorii martisorului nu este cunoscuta exact, dar se considera ca ea a aparut pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul razboiului, ci si al fertilitatii si vegetatiei. Aceasta dualitate este remarcata in culorile martisorului, albul insemnand pace, iar rosu - razboi. Anul Nou a fost sarbatorit pe 1 martie pana la inceputul secolului al XVIII lea. Cercetari arheologice efectuate in Romania, la Schela Caldovei, au scos la iveala amulete asemanatoare cu martisorul datand de acum circa 8 000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite in alb si rosu erau purtate la gat. Documentar, martisorul a fost atestat pentru prima oara intr-o lucrare de-a lui Iordache Golescu in “Condica limbii romane”. Acesta a trait intre 1768 si 1848, a fost boier, carturar si om de stat roman, fiul marelui ban Radu Golescu, fratele mai mare a lui Dinicu Golescu si al Marioarei, sotia sa.
Folcloristul Simion Florea Marian presupune ca in Moldova si in Bucovina martisorul era compus dintr-o moneda de aur sau de argint, prinsa cu ata alba-rosie si era purtat de copii in jurul gatului. Fetele adolescente purtau si ele martisor la gat in primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi sa il prinda in par si sa-l pastreze pana la sosirea primilor cocori si inflorirea arborilor. La acel moment, fetele isi scoteau martisorul si-l atarnau de creanga unui copac, iar moneda o dadeau pe casa. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

Prima zi a primaverii este ziua Babei Dochia. Baba Dochia este o batrana zeita agrara, care moare de 1 martie si renaste de Mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater si poate fi asociata cu Diana si Iuno de la romani si cu Hera si Artemis de la greci.


www.bcucluj.ro/.../arhiva/nr16/diverse1.html
Una dintre legendele Babei Dochia spune ca aceasta a avut un fiu, pe numele sau Dragobete care s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea lanii ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Isus Cristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat lana si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra. Se spune ca rocile ce se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.

Dupa unele traditii, firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul primaverii, la nasterea anului agrar.
De la romani si aromani, obiceiul a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei.

BABELE

Zilele babei cuprind un ciclu de 9 zile, incepand cu 1 martie si corespund cu zilele de urcus ale Babei Dochia cu oile, la munte. Se spune ca asa cum va fi ziua aleasa, din Babe (frumoasa, urata, intunecata, insorita), asa va fi firea si sufletul persoanei in acel an.
Zilele urcusului, echivalente cu numarul cojoacelor, reprezinta durata ciclului de renovare a timpului, iar moartea Dochiei, in ziua de 9 Martie se considera hotar intre anotimpul friguros si cel calduros.
Dupa incetarea Zilelor Babei, numite in Transilvania si Vantoase, incep Mosii numiti si Sfinti sau Samti. Babele sunt considerate rele iar Mosii sunt buni.

Taranii erau foarte atenti cum va fi vremea în primele trei zile din luna martie, deoarece 1 martie era baba plugului, 2 martie era baba de sapă, iar 3 martie era baba de cules. Daca in aceste zile era ploaie, toata munca agricola se facea pe umezeala, iar daca era soare, se facea pe uscatura.

MACINICII


www.gds.ro/.../2008-03-08/Mucenici+oltenesti
Sarbatoarea crestina a Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste inceperea anului agricol traditional si a generat o sarbatoare traditionala romaneasca, Mucenicii sau Macinicii. In aceasta zi, se trece la curatenia gospodariei, dandu-se foc gunoaielor stranse numai cu foc adus din casa, pentru a aduce caldura din casa si afara. In credinta populara in ziua mucenicilor se incheie zilele babelor, zilele capricioase ale ingemanarii iernii cu primavara, lasand loc zilelor mosilor, zile calde. De aceea, in aceasta zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pamantului cu bate sau maiuri, rostind descantece, pentru ca sa iasa caldura si sa intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.
In ziua mucenicilor, in credinta populara, se deschid mormintele si portile Raiului, iar gospodinele fac, in cinstea Sfintilor Mucenici, 40 de colaci numiti sfinti, mucenici sau bradosi. In Moldova, acestia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, si sunt copti din aluat de cozonac, apoi unsi cu miere si nuca. In Dobrogea se pastreaza aceeasi forma antropomorfica, dar mucenicii sunt mai mici si sunt fierti in apa cu zahar, cu scortisoara si nuca, simbolizand lacul in care au fost aruncati Sfintii Mucenici. In Muntenia, pe langa bradosii obisnuiti, se face o Uitata pentru morti, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copii il joaca in jurul focului si care este dedicat celor morti care pe timpul anului au fost uitati.
Daca pana la 8 martie, a fost saptamana femeii, pe 9 martie se zice ca este ziua barbatului existand obiceiul de a bea 40 de pahare (200 ml) de vin in cinstea celor 40 de Sfinti Mucenici.

Conform traditiei populare cum va fi vremea in 9 martie, asa va fi timp de 40 de zile. Daca in ziua de Mucenici va ingheta si va fi frig, este semn ca iarna va continua pana in ziua de Sfantul Gheorghe (23 Aprile).

[citeste mai mult]

Sursa imaginii: http://www.crestinortodox.ro/
Ignat (20 decembrie) - numele zilei provine de la Sf. Mucenic Ignatie Teofanul din calendarul ortodox. In popor se spune insa ca Ignat a fost un simplu taran necajit, care vrand sa-si taie porcul, a scapat securea si si-a omorat tatal. Acesta, caindu-se, a primit mila de la Dumnezeu si Sfantul Petru.
In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Se spune ca in noaptea de dinainte porcul isi viseaza moartea. Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si preparare, urmeaza "pomana porcului", la care iau parte cei ai casei si ajutoarele.

Ajunul Craciunului (24 decembrie) - Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun, despre care se spune ca ar fi fost pastor. Ajunul Crăciunului incepe cu colindul "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", casele frumos impodobite işi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Se crede ca zgarcitii primesc pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii).



Sursa imaginii: http://www.calificativ.ro/
Craciunul (25 decembrie) - La romani, sarbatoarea Nasterii Domnului se leaga, peste timpuri, de cultul solstitiului de iarna, al lui Craciun, dar si de datinile romane legate de zilele "Soarelui Invingator" si Saturnalii. Pentru ca acum, la sfarsit de decembrie, este ziua cea mai scurta a anului, Soarele trebuie ajutat, prin tot felul de elemente magice, sa nu moara. In vechiul mit al ciobanului Zeu-Mos se introduc elemente crestine si astfel se contureaza povestea ciobanului Craciun. Acesta refuza sa o primeasca pe Fecioara Maria sa-si nasca pruncul. In ascuns, sotia sa o gazduieste si-l moseste pe Iisus. Craciun o pedepseste taindu-i mainile. Fecioara Maria infaptuieste o minune lipindu-i mainile la loc, lucru ce il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat cu bine, Craciun aprinde un rug din lemne in jurul caruia se incinge o hora. Dupa joc, Craciun ii face daruri Fecioarei Maria si pruncului si, astfel, se produce transfigurarea lui Craciun in sfantul care aduce daruri copiilor de ziua Nasterii lui Iisus. Este demn de remarcat ca cei mai multi cercetatori romani afirma ca apelativul de Craciun deriva din cratio, - onis care, in latineste, inseamna nastere. Mai mult, Petru Caraman sustine ca numele de Craciun se gaseste numai la romani. In afara granitelor romanismului, termenul nu se regaseste decat la slavii din imediata vecinatate, care l-au imprumutat de la romani. Sarbatoarea de Craciun imbina o multime de obiceiuri. Dominanta este componenta crestina care marcheaza nasterea lui Hristos si ea se vede in colindele religioase, precum "Steaua" si "Irozii". Craciunul marcheaza insa si un nou ciclu de viata, inceputul unui nou an roman. Obiceiurile au semnificatii multiple. Pe de o parte, se intrevede urarea menita a prevedea, a provoca indeplinirea dorintelor omului si ale comunitatii, dar si protejarea fata de fortele raului.

Colindul, in acest context, incepe, nu intamplator, seara si dupa reguli bine stabilite. In seara de Ajun colinda doar copiii, simboluri ale puritatii, ale curateniei fizice si morale. Abia in ziua de Craciun colinda flacaii, femeile fiind excluse. Ceata de colindatori se organizeaza pe vecinatati si merge din casa in casa pentru ca urarea lor este socotita de bun augur. Arsenalul lor, format din clopotei, bete si bice are menirea ca, prin zgomotul facut, sa alunge fortele malefice. In acelasi cadru trebuie amintite jocurile cu masti: capra cu variantele sale - camila si chiar girafa, ursul, calutii, dar si ceata de mascati, care are menirea de a stigmatiza toate relele din comunitate. Sunt reprezentate, de asemenea, si profilurile ocupationale: crasmarul, caldararul, agricultorul etc. Din costum nu lipseste niciodata siragul de zurgalai, care are aceeasi menire - de a indeparta fortele raului. Craciunul este marcat si printr-o masa bogata, din care nu trebuie sa lipseasca colacii, cornurile, fructele, pestele, dulciurile si, bineinteles, bautura. Tot ce se pune pe masa are o trimitere clara la ocupatiile traditionale ale comunitatii romanesti. De pe masa nu pot lipsi nucile si ouale, care au o simbolistica mai complexa, cu trimitere la rezistenta in timp, la samanta care nu se pierde. Sarbatorile de iarna, incepute de Craciun odata cu Nasterea lui Iisus, se incheie abia la Boboteaza, cand in lumea satului au loc alte petreceri unde, intr-un cadru special, sunt prezentate comunitatii viitoarele cupluri si astfel viata isi reia ciclul firesc, odata cu renasterea naturii.



Jocul Caprei
Sursa imaginii: http://www.cimec.ro/
De la Craciun si pana la Boboteaza, copiii umbla cu "steaua", un obicei vechi ce se intalneste la toate popoarele crestine. Acest obicei vrea sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi. Cantecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, cateva din literatura de nuanta calvina si, multe din ele, chiar din traditiile locale. Micul cor al stelarilor, care intra in casa in zilele Cracinului, canta versuri religioase despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare"; "In orasul Viflaim"; "La nunta ce s-a intamplat"; "Trei crai de la rasarit".



Sursa imaginii: http://www.club13.ro/
[citeste mai mult]

Sursa imaginii: http://www.calificativ.ro/

Daca ploua la inceputul lui noiembrie, saptamana Craciunului va fi geroasa.
Prezenta unui numar mare de gaste salbatice vesteste o iarna grea.
Daca inceputul lui decembrie va fi geros, vremea se va mentine geroasa si in urmatoarele zece saptamani.
Zapada multa si gerul din decembrie prevestesc grau si bucate din belsug.
Dacă sunt nori de Craciun, vara va fi imbelsugata.
Ianuarie cald nu e semn de an manos.
Ianuarie uscat si geros aduce Faur (februarie) umed.
Dupa o iarna grea urmeaza un an manos.
Cand cainii latra la luna urmeaza ger mare.
Cand porcii de ingrasat mananca bine va fi vreme buna.

Se spune ca va ninge atunci cand:

• cainele se tavaleste pe jos;
• se arde ceaunul pe foc;
• se strang ciorile laolalta;
• pisica se ghemuieste cu spatele la foc.

Prima zi in care ninge trebuie tinuta minte, pentru a semana in aceasta zi bostanii, ca sa creasca mari si frumosi.


[citeste mai mult]

(Sfantul Nicolae, fresca în Manastirea Ferapontov (Rusia) – sursa Wikipedia)

Povestea lui Mos Craciun se pare ca are acelasi punct de pornire cu cea a Sfantului Nicolae, cel care a fost episcop de Mira, oras-port la Marea Mediterana (acum face parte din Turcia moderna).

Sfantul Nicolae se tragea dintr-o familie bogata si este cunoscut ca protector al celor acuzati pe nedrept, al comerciantilor, calatorilor, fetelor nemaritate, mireselor si, in special, al copiilor mici. Se spune ca era deseori vazut, imbracat in rosu si alb, roba de episcop, calare pe un magar si facand daruri nevoiasilor.

In Evul Mediu multe biserici au fost ridicate in onoarea Sfantului Nicolae. In secolul al XI-lea ramasitele sale au fost depuse intr-o biserica din orasul italian Bari. Se spune ca primii cruciati au vizitat orasul si au dus cu ei acasa povestiri despre Nicolae. Sarbatoarea Sfantului se face pe data de 6 decembrie, zi in care prin traditie se ofera daruri, in special copiilor.

In timpul Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, Martin Luther a incercat sa opreasca venerarea sfintilor, iar sarbatoarea Sfantului Nicolae a fost abolita in multe tari europene.

Olandezii, ca si romanii, maghiarii, francezii, precum si alti europeni au pastrat pana in ziua de astazi obiceiurile din ziua Sfantului Nicolae, in data de 6 decembrie. Copiii olandezi ii spun Sfantului Nicolae - Sinterklaas. Se pare ca olandezii sunt cei care au dus in Statele Unite ale Americii povestea Sfantului Nicolae (in secolul al XVI-lea acestia detineau o colonie in zona New-York-ului de astazi). Sinterklaas a devenit Santa Claus in pronuntie americana si uite asa s-a nascut numele mosului folosit astazi de toata lumea anglo-saxona.

In anul 1773 apare mentinonat in presa americana "St.A.Claus", insa abia in anul 1809 Washington Irving a dat americanilor primele informatii despre versiunea olandeza a Sfantului Nicolae in "Knickerbocker's History of New York from The Beginning of the World To the End of The Dutch Dynast". Irving l-a descris pe Sinterklaas ca un omulet rotunjor, intr-un costum olandez tipic, cu pantaloni bufanti, pana la genunchi si o palarie cu boruri mari, care in fiecare seara de Sfantul Nicolae iesea calare si impartea daruri.

In 1823 Clement Clark Moore, poet si profesor de teologie, a publicat poemul "Vizita Sfantului Nicolae" (cunoscuta si ca "Noaptea dinainte de Craciun"). In scrierile lui, Sfantul este un batran spiridus vesel care zboara intr-o sanie in miniatura cu opt reni minusculi. Moore a dat renilor numele care circula si astazi si a "demascat" metoda "Mosului" de a intra in case pe cos.

Cea mai importanta contributie la imaginea lui Mos Craciun cel de astazi a avut-o Thomas Nast (caricaturist de origine germana). Acesta a realizat pentru revista saptamanala Harper, in 1862, in preajma Craciunului, primul desen cu "Santa Claus". "Mosul" lui Nast are o figura blanda, reprezentand Craciunul, sarbatoarea nasterii lui Isus. Cand Nast l-a creat pe Mos Craciun, s-a folosit de imaginea Sfantului Nicolae din traditia germana.



Harper's Weekly, January 1, 1881, p.8-9 - Sursa imaginii: http://cartoons.osu.edu/

Nast este cel care-l imbraca pe Mos intr-o tunica rosie imblanita, incins cu o centura lata din piele. Thomas Nast a contribuit nu numai la imaginea lui Mos Craciun ci, prin detaliile din versurile sale, si la legenda lui. Nast povesteste cum acasa la Mos Craciun, la Polul Nord, exista un atelier unde sunt facute jucarii si tot el povesteste cum acesta are o lista cu copiii cuminti si una cu cei rai. La toate acestea, în 1886, scriitorul american George P. Webster a adaugat fabrica de jucarii a lui Mos Craciun si casa sa. In timpul lungilor luni de vara de la noi, acestea sunt ascunse in gheata si zapada de la Polul Nord.

Dar Santa Claus – Mos Craciun asa cum il stim noi astazi, s-a nascut abia în 1931. El este creatia lui Haddon Sundblom pentru reclamele companiei Coca-Cola.



Sursa imaginii: http://bibishor.files.wordpress.com/

In timp, la mitul lui Mos Craciun s-au adaugat multe alte amanunte: vorbeste fluent mai mult de 2700 de limbi, cu peste 7000 de dialecte, inclusiv limbajul secret al spiridusilor; casa lui Mos Craciun s-a mutat de la Polul Nord (unde nu exista reni) in Laponia, Finlanda (unde sunt o multime) ... si povestea continua ...

(Sursa: Internet)
Meteorolog Meda Georgescu


[citeste mai mult]

Sursa imaginii: stiri.turismalba.ro/?m=200807&paged=2
 


[citeste mai mult]

La tara, mai ales batranii folosesc acest calendar pentru a "vedea" cum va fi anul viitor. Se alege o ceapa mare care se taie in doua jumatati si dinspre exteriorul cepei spre interior, se iau consecutiv 12 foi si se aseaza pe o bucata de lemn. Prima foaie este taiata cu un cutit si este "numita" luna ianuarie, astfel incat sa se stie de unde incepe numaratoarea lunilor anului. In continuare se aseaza celelalte foi. Peste fiecare foaie de ceapa se pune sare. Pana in dimineata urmatoare, foile de ceapa sunt puse intr-un loc ferit de razele de lumina.

[citeste mai mult]

Inca din timpuri stravechi, oamenii de la sate stiau, incercand sa talmaceasca semnele naturii, daca se apropie vreme rea sau daca va fi vreme frumoasa, fara sa se foloseasca de alte mijloace de informare.

[citeste mai mult]