La amiaza, cand soarele este sus pe cer, radiatia solara are intensitatea maxima – toate lungimile de unda ale luminii sunt capabile sa atinga ochiul cu aceeasi intensitate, iar soarele apare alb.
La apus sau la rasarit, razele ce vin direct de la soare strabat atmosfera la un unghi mai mic. Acestea trebuie sa strabata o zona mai mare din atmosfera decat in orice alt moment al zilei. (Cand soarele este la 4° deasupra orizontului, raza solara trebuie sa strabata o portiune din atmosfera de 12 ori mai groasa decat atunci cand soarele este exact deasupra capului). Cand lumina solara traverseaza acest strat gros de aer, mare parte din lungimile de unda scurta ale luminii sunt reflectate de moleculele din aer. Doar radiatiile de unda lunga (galben, portocaliu si rosu) mai reusesc sa strabata atmosfera. Dupa ce ating ochiul, aceste unde vor produce senzatia de apus stralucitor galben-portocaliu. Acest lucru se petrece doar atunci cand atmosfera este indeajuns de curata, ca dupa o ploaie recenta. Daca atmosfera contine nenumarate particule fine a caror diametru este putin mai mare decat al moleculelor din aer, acestea vor reflecta o parte a radiatiei de unda lunga (galben). Doar lungimile de unda corespunzatoare culorii portocaliu si rosu vor mai atinge ochiul, iar soarele va parea portocaliu-rosiatic. Cand atmosfera ajunge sa fie incarcata cu particule, doar lungimile de unda lunga corespunzatoare culorii rosii vor mai reusi sa penetreze atmosfera si vor determina culoarea rosie a cerului.