Sursa imagine: ales.ledina.org/.../Aristotel/ARISTOTEL.htm
 
In jurul anului 650 i.Hr., babilonienii incercau sa prognozeze vremea folosindu-se de tipul norilor. Alta sursa mentinoneaza ca, pe la 300 i.Hr., chinezii studiau norii si caderea precipitatiilor pentru a prognoza vremea, in folosul fermierilor si al calatorilor.
Printre primii meteorologi s-au numarat si grecii din perioada antica. Ei au inventat cuvantul “ meteorologie”, compus din “meteron” care semnifica “la inaltime/in cer” si “logos”, care se traduce prin “cunoastere”. Uneori, chiar si marii filozofi au fost prinsi de ploaie. Aristotel (384-322 i.Hr.) a studiat cu mult interes pamantul si fenomenele din atmosfera.  Lucrarea sa “Meteorologie” trateaza circuitul apei in natura. El a scris despre vant, cutremure (pe care le considera a fi produse de vanturile subterane), tunet, fulger, curcubee, precum si despre meteoriti, comete si Calea Lactee (despre care credea ca reprezinta un complex de fenomene atmosferice).
Un pionier al meteorologiei, din timpuri mai moderne, a fost si H.W. Brandes (Leipzing, Germania) care a publicat harti cu furtunile din Europa in anii 1820 si 1821, folosind date pe care el le-a adunat si le-a interpretat.