Efectul de sera reprezinta, in esenta, un fenomen natural, de o importanta extrema pentru existenta vietii pe Pamant. Procesele fizice si chimice implicate permit temperaturii sa se mentina, in straturile joase ale atmosferei, la o valoare medie in jurul a 15°C. In absenta acestor procese, temperatura medie la suprafata solului ar fi de –18°C, ceea ce ar duce la disparitia oricarei forme de viata.
 
Efectul de sera reprezinta consecinta existentei in atmosfera a anumitor gaze, care impiedica radiatia infrarosie emisa de Pamant sa se disipe in spatiul cosmic.
 
O parte a acestei radiatii este reemisa spre sol, contribuind astfel la reincalzirea straturilor joase ale atmosferei.
 
Azotul si oxigenul sunt aproape transperente fata de radiatiile infrarosii. Aceste gaze nu sunt implicate in efectul de sera.
 
Vaporii de apa, gazul carbonic, metanul, clorofluorocarburile (CFC), ozonul, contribuie direct la efectul de sera. Influenta acestor gaze este diferita, in functie de concentratia lor si de structura moleculara.
 
Eruptiile vulcanice constituie perturbatiile naturale ale sistemului climatic. In timpul unei eruptii, milioane de tone de diversi aerosoli (praf, compusi sulfurati) sunt propulsate in atmosfera (un exemplu il reprezinta eruptia vulcanului Pinatubo, in 1991).
 
Acesti aerosoli reprezinta un ecran in calea radiatiilor solare, care genereaza astfel o racire a suprafetei solului. Un asemenea fenomen va duce deci la limitarea incalzirii datorate gazelor cu efect de sera, de-a lungul unei perioade de cativa ani.